Archive for the Viata crestina Category

COMUNICATUL CONSILIULUI UNIUNII BAPTISTE DIN ROMANIA

Posted in News, Viata crestina on 15 Decembrie 2010 by danotiloy's
Comunicat catre bisericile baptiste membre ale Uniunii Baptiste din Romania
Iubiti frati si surori in Domnul Isus Hristos,

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora.

Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3).

În urma comunicatelor celor care se numesc ”Strajerii” și ale unor păstori baptiști implicați în întâlnirile acestora, Consiliul Uniunii Baptiste întrunit la Arad la data de 08 decembrie 2010, a evaluat luările de poziție făcute de aceștia. În urma discuțiilor avute, și ținând cont de principiile biblice înțelese și practicate de baptiștii din România, am ajuns la convingerea că este necesar să transmitem următoarele precizări:

1. Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile și învățăturile nebiblice și străine de practica și învățătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperității, practicarea profețiilor nebiblice, practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi, practica vindecărilor la comanda unei persoane, promovarea învățăturilor grupării din Africa condusă de Chris, asocierea cu ”Şcoala de vindecare”).

2. Datorită modului în care a ales să mediatizeze poziția sa în urma experiențelor personale avute și a exprimării unei atitudini nepotrivite față de viața spirituală a bisericilor baptiste din România, Consiliul Uniunii consideră că fratele Iosif Ţon a părăsit din proprie inițiativă învățătura și practica bisericilor noastre.

3. În urma declarațiilor și a comunicatelor fratelui Iosif Ton prin care recunoaște și afirmă alăturarea sa la gruparea ”Strajerilor”, alegând astfel să iasă din cadrul practicilor și învățăturilor bisericilor baptiste din România, Consiliul Uniunii a decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință.

4. Având în vedere discuțiile existente în prezent cu liderii celor care se numesc ”Strajerii”, Consiliul Uniunii recomandă comunităților din Bihor și București să clarifice poziția acestora și a bisericilor care acceptă slujirea lor în raport cu învățătura și practica bisericilor baptiste. Până la clarificarea situației, Consiliul Uniunii a decis suspendarea din slujire ca păstori baptiști a fraților Ioan Peia și Ilie Popa. Comunitatea Bihor a comunicat faptul că fratele Nelu Demeter nu este ordinat ca păstor sau prezbiter în bisericile din Uniunea Baptistă și a solicitat bisericii locale excluderea acestuia până la îndreptarea sa.

Consiliul Uniunii afirmă faptul că baptiștii din România stau în continuare lângă doctrina față de persoana Duhului Sfânt, lucrarea Sa și față de înțelegerea darurilor spirituale așa cum sunt acestea prezentate în Sfânta Scriptură și înțelese în bisericile noastre. Fiecare credincios născut din nou are Duhul Sfânt și trebuie să urmărească permanent plinătatea Duhului Sfânt și umblarea în dragoste divină. Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România.

În calitate de credincioși suntem chemați la veghere în viața personală, în viața de familie și în viața bisericii. Având în vedere avertizarea Mântuitorului și a apostolilor asupra apariției învățăturilor false și a prorocilor mincinoși (Matei 7, Faptele Apostolilor 20, 1 Ioan 4), chemăm toți credincioșii și toți slujitorii bisericilor sa fie treji, să vestească în puterea Duhului o Evanghelie întreagă și curată.

Membrii Consiliului Uniunii se roagă ca frații mai sus menționați și cei care urmează asemenea practici și învățături să înțeleagă din prezentul comunicat că dorim ca viața bisericilor baptiste din România să fie animată de prezența Duhului Sfânt într-un spirit de unitate și mărturie a Domnului Isus Hristos așa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze bisericile baptiste cu părtășie unitate în sezonul în care îngerii au venit cu minunata cântare : „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”.

Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Arad, 8 decembrie 2010

//

Anunțuri

DOROTHY GHITEA (TON) – MARTURISIRE

Posted in Realitati, Viata crestina on 12 Decembrie 2010 by danotiloy's

SURPRINSA DE DUHUL SFANT: VINDECATA SI ELIBERATA

de Dorothy (Ton) Ghitea

Duhul Sfânt m-a călăuzit să mărturisesc și să proclam minunile pe care le-a făcut El în viața mea pentru gloria numelui Său. Trebuie să știți că acum opt ani de zile, chiar înainte de a 29 mea zi de naștere, am început să simt simptome foarte stranii de fiecare dată când mâncam ceva care conținea făină de grâu.

Dacă mâncam o mică bucățică de pâine, după un scurt timp simțeam o durere acută, insuportabilă în stomac. Simțeam ca și când cineva mi-ar fi înfipt cuțite în abdomen, apoi mă cuprindea o greață teribilă și imediat vomam. După aceea, durerea era ca un buldozer care trecea peste toracele meu, așa încât cu greu mai puteam respira. Mi-am dat seama repede că alimente ca pâinea, pizza, și cerealele erau literalmente otravă pentru trupul meu. După o vreme, am realizat că problema mea cu alimentele cu făină era de fapt boala celiac, care este o intoleranță la gluten și că aceasta însemna să exclud din dieta mea o mulțime de mâncăruri. Am făcut mai multe teste și am descoperit că am alergie și la soia, la ouă și la lapte. Când am eliminat toate acestea din dieta mea, pentru o scurtă vreme m-am simțit mult mai bine, dar apoi am descoperit că am făcut o hipersensibilitate atât de mare la gluten încât cea mai minusculă fărâmă de pâine îmi producea o durere intensă, slăbiciune musculară și chiar și durere la încheieturi. Găteam în mod regulat pentru soțul meu și pentru cei doi copii ai noștri, dar în procesul acesta trebuia să iau măsuri severe să mă feresc de la a mă contamina cu gluten. În ultimii doi ani, chiar în timp ce m-am făcut și mai strictă cu regimul meu anti-inflamator și exclusivist, simptomele mele deveneau mai rele. Adesea nu eram în stare să mă joc cu copiii mei, să-i ajut să-și facă temele, să le fac baie sau să le fac de mâncare, deoarece aveam dureri mari și trebuia să stau culcată. Dacă mă ridicam, nu mă puteam îndrepta de durere.

Am strigat adeseori către Domnul și adesea m-am luptat cu această boală, dar în cele din urmă m-am resemnat cu ideea că Domnul mi-a dat această boală ca să mă învețe să depind de El și să-Și demonstreze puterea Lui în slăbiciunea mea. Poate că această boală era un fel de ”dar” de la El, sau chiar ”țepușul din carne” dat ca să mă umilească. (Mai târziu Domnul mi-a arătat că această imagine era totalmente departe de adevăr și a trebuit să mă pocăiesc de această concepție greșită despre natura Lui și despre modul cum se poartă El cu noi.) Când soțul meu Oliver și părinții mei se rugau Domnului să mă vindece, tot ce puteam vedea era cuvântul ”incurabil” înfășurat în jurul capului meu. Mă gândeam: ”Sigur, ei se pot ruga cât vor; eu nu-i pot opri, dar cine poate spune că Dumnezeu vrea să mă vindece?”

În același timp, viața mea de rugăciune a început să se intensifice într-o altă direcție: stăruiam ca eu să-L gust mai mult pe Dumnezeu, să aud vocea Lui și ca relația mea cu Domnul Isus să atingă noi nivele de intimitate. El mi-a arătat că este Iubitul inimii mele, Mirele meu și că se bucură de mine cum se bucură un mire de mireasa lui (Isaia 61:10; 62:5). Este așa de minunat să mă uit în urmă și să văd răbdarea pe care a avut-o Domnul cu mine, conducându-mă cu atâta gingășie de la o descoperire la alta, la ce este El și cine este El și ce vrea El să facă în viața mea. Este straniu că chiar și în cele mai grele momente de durere simțeam dragostea Lui pentru mine atât de puternic și-L simțeam cum mă strânge la pieptul Lui. Acum știu că dragostea Lui mă atrăgea la Sine. Dragostea Lui îmi vorbea. La început aveam urechile surde, dar încet-încet percepția mea spirituală se deschidea și Dumnezeu a început să-mi vorbească.

Punctul de cotitură a venit când am participat la o întrunire de rugăciune a unui grup umplut de Duhul Sfânt (sau carismatic) în iunie 2010. Omul lui Dumnezeu care conducea întrunirea m-a întrebat dacă cred că Domnul Isus m-ar vindeca dacă I-aș cere-o să o facă. I-am răspuns că da cred că Domnul Isus poate să mă vindece dar nu știu dacă El vrea să mă vindece. Am început să ne rugăm și am fost copleșită de nevoia de a-mi mărturisi păcatele Domnului. Voiam să îndepărtez toate barierele pentru ca Domnul să lucreze în viața mea. Conducătorul s-a rugat pentru mine specific și a primit o viziune de la Domnul cu privire la mine. Mai întâi, m-a văzut strânsă într-un colț, zbătându-mă în durere, strigând disperată către Domnul. Domnul mi-a zis: ”Te-am văzut și ți-am auzit strigătele și sunt mișcat de milă pentru tine.” Apoi slujitorul Domnului m-a văzut stând la o încrucișare de drumuri și la o oarecare distanță de acolo era un rug în flăcări. Dumnezeu zicea către mine: ”Trebuie să alegi acum. Tu poți ori să te îndepărtezi de Mine, ori să pășești înainte spre rugul în flăcări și să auzi ce am să-ți spun.” Inima mea a fost copleșită în timp ce mă rugam: ”Doamne, Tu știi că vreau să-Ți aud vocea mai mult decât orice altceva! Eu doar doresc mai mult din Tine! Vorbește-mi, Doamne. Arată-mi Cine esti!”

Au trecut mai multe săptămâni și de fapt sănătatea mea mergea din rău în mai rău. Am mai făcut niște teste medicale și inflamația intestinelor mele era așa de severă că și doctorița a fost surprinsă. În august 2010, m-am dus iarăși la grupul acela de rugăciune și le-am spus rezultatul ultimelor mele teste. Le-am spus: ”Poate Domnul nu vrea să mă vindece. La urma urmei, mă uit în jurul meu și văd atâția creștini care sunt bolnavi, unii mor de cancer și de alte boli grave. Probabil că aceasta este voia Lui și pentru mine.” Conducătorul mi-a răspuns că dacă rămân la acest nivel de argumentare cu Dumnezeu îi permit Dușmanului să-mi fure vindecarea. Trebuie să cresc în credința mea și să mă ridic deasupra argumentelor la locul unde voi putea să spun cu încredere: ”Această situație va avea ca rezultat manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viața mea.” Am crezut că Domnul îmi vorbește prin omul acesta, așa că am primit acel adevăr și m-am agățat strânsă de el ca și când toată viața mea depindea de el. Din momentul acela am avut o sămânță de speranță nouă în inima mea. Dumnezeu urma să-Și arate gloria prin starea mea disperată.

După timpul de rugăciune, în timp ce oamenii se pregăteau să plece acasă, o soră din grupul de rugăciune m-a tras de-o parte. Nu o mai văzusem până atunci și ea nu știa nimic despre mine, dar mi-a spus simplu: ”Simt că Domnul mă conduce să-ți spun că tu trebuie să ierți ca astfel să poți fi vindecată. Și eu am fost vindecată de o infecție cronică după ce i-am iertat pe oamenii care m-au rănit într-un mod teribil.” M-am uitat la ea și m-am gândit: ”De unde știe ea că eu am fost rănită și că mă lupt să pot ierta?” Evident, ea nu avea de unde ști acest lucru, dar Domnul știa și ea a fost pur și simplu ascultătoare de călăuzirea Lui și mi-a vorbit. Mi-a arătat apoi o carte care a ajutat-o pe ea în căutarea vindecării. Cartea era întitulată Prayers That Bring Healing (”Rugăciuni care aduc vindecare”) de John Eckhardt. Am mers acasă și am comandat imediat cartea. Nu știam că prin cartea aceasta Dumnezeu îmi va vorbi într-un mod care îmi va schimba viața! De îndată ce am început s-o citesc am fost șocată de modul în care literalmente Dumnezeu îmi răspundea la întrebările mele încă de pe prima pagină.

Am început să înțeleg că Dumnezeu nu aduce boala peste poporul Său. Durerea și boala sunt parte a blestemului care a căzut peste omenire ca rezultat al păcatului lui Adam și Eva. Boala poate fi un rezultat al păcatelor pe care le comitem noi sau al încătușării generaționale din viețile noastre (cătușe moștenite de la părinți, bunici, sau străbunici). Bolile pot fi deasemenea pur și simplu un atac al Dușmanului în care credința noastră în Dumnezeu este testată în fața a unei mulțimi de martori spirituali. Adevărul glorios este că Domnul Isus a purtat toate bolile, infirmitățile și durerile noastre în trupul Său pe cruce și când El a câștigat biruința pe cruce asupra păcatului și a morții, El a câștigat și biruința asupra oricărui fel de boală și infirmitate. Astfel, când mergem la cruce, noi nu mergem ca să primim numai iertare de păcatele noastre, ci acolo primim și vindecare de bolile noastre. ”Prin rănile Lui suntem vindecați.” Această afirmație scrisă în Isaia 53:5 nu se referă numai la o vindecare spirituală, ci și la vindecarea trupurilor noastre, așa cum este explicat în Evanghelia după Matei: ”Seara, au adus la Isus pe mulți demonizați. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a vindecat pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ”El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre” (8:16-17). Este clar că Matei a înțeles că ”neputințele” (infirmitățile) și ”bolile” din Isaia 53 ca incluzând atât stările fizice cât și cele spirituale.

Când Domnul Isus a umblat pe pământ, El n-a respins pe nici o persoană care a venit să primească vindecare. De fapt, El i-a lăudat pe cei care se îmbulzeau prin mulțime ca să ajungă la El să fie vindecați. Cei ce aveau credință doar se atingeau de El și erau vindecați. Domnul mi-a spus clar: ”Du-te și caută ungerea Mea.” De vreme ce eu nu auzisem și nu cunoscusem pe cineva care să aibă ”ungerea”, la început n-am înțeles ce-i aceasta. Dar Dumnezeu a folosit cartea lui John Eckhart să-mi facă cunoscut faptul că pe acest pământ sunt anumiți slujitori ai Săi cărora le-au fost date ungeri sau daruri speciale, cum ar fi ungerea pentru vindecare și eliberare. Aceleași lucrări pe care le-a făcut Domnul Isus când era pe pământ sunt făcute în zilele noastre de slujitorii Săi prin faptul că sunt împuterniciți în mod supranatural de către Duhul Sfânt. De fapt, Domnul Isus a spus că ”oricine care crede” în El va face lucrări chiar mai mari decât lucrurile pe care le-a făcut El, deoarece El va merge la Tatăl și Duhul Sfânt va veni să trăiască în ei (Ioan 14: 12-13).

Când Domnul mi-a spus să caut ungerea, El mi-a dat și numele omului lui Dumnezeu pe care El vrea să-l caut și omul acela a fost fratele Nelu Demeter. Eu nu-l întâlnisem niciodată pe omul acesta și nu vorbisem niciodată cu el, dar el și soția lui se rugau pentru mine și pentru familia mea de mulți, mulți ani. Noi aveam o prietenă comună care le tot cerea să se roage pentru mine când eram în dureri disperate și când simțeam chinul paralizant al efectului glutenului când îl mâncam accidental. Așa se face că în dimineața următoare primirii călăuzirii de la Dumnezeu am sunat la familia Demeter. Am aflat de la soția lui, sora Adriana Demeter, că fratele Demeter era într-o conferință de post și de rugăciune și că va veni acasă peste câteva zile. Am vorbit cu ea timp îndelungat și ascultam cu uimire la lucrurile pe care mi le spunea ea despre lucrarea pe care le-a dat-o Domnul să o facă în România. Apoi am stabilit cu ea programarea ca să-l sun pe fratele Nelu Demeter marți dimineața, în 14 septembrie—cea mai binecuvântată programare pe care am făcut-o în viața mea! N-am spus nimănui despre acest lucru, deoarece simțeam că totul este între mine și Domnul.

Luni dimineața, în timp ce așteptam acea programare divină pentru marți, am început să citesc Evanghelia după Marcu. Când citeam primul capitol, Duhul Sfânt mi-a vorbit într-un mod foarte clar prin istoria leprosului care a venit la Domnul Isus și L-a rugat în genunchi, zicând: ”Dacă vrei, poți să mă curățești” (Marcu 1:40). M-am auzit pe mine spunând exact același lucru: ”Doamne, dacă Tu vrei, Tu mă poți vindeca de această boală teribilă!” Și cum i-a răspuns Domnul Isus leprosului? Cuvântul Domnului spune că ”I s-a făcut milă de el” (în traducerea Engleză: ”a fost adânc mișcat”). Apoi Domnul Isus a întins mâna, ”S-a atins de el și i-a zis: ”Da, vreau, fii curățit!” (v. 41). Exact cuvintele acestea L-am auzit că-mi spune și mie: ”Da, vreau!

Am fost umplută de o bucurie de nedescris fiindcă am înțeles în sfârșit că El voia să mă atingă, să mă vindece, să mă restaureze și să mă umple. Dar eu am înțeles deasemenea foarte clar că El avea un plan mult mai mare în gând decât să mă atingă și să mă vindece. Mi-am ridicat mâinile în sus și am strigat către El: ”Doamne, eu știu că mâine Tu mă vei vindeca așa încât cei din familia mea să cadă cu fața la pământ când Iți văd slava Ta!” Pur și simplu m-am închinat Lui și I-am mulțumit pentru ceea ce eram absolut sigură că va urma să facă în ziua următoare.

A doua zi la orele 11, am format numărul pentru familia Demeter. Când am început să vorbim, fratele Demeter mi-a spus că Domnul i-a arătat că boala mea era o robie generațională și că noi trebuie să rupem acele legături în Numele Domnului Isus. Dar acele legături nu pot fi rupte atâta timp cât existau păcate nemărturisite în viața mea. Apostolul Iacov scrie: ”Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va vindeca; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:14-16).

Păcatele nemărturisite îi dau diavolului dreptul legal de a ocupa acel teritoriu din inimă. Scriptura ne învață clar că păcatul dă un cap de pod lui Satan în viața noastră, ceea ce înseamnă că el are dreptul legal să fie acolo (Efeseni 4:27). Dar noi putem lua înapoi dreptul acela prin mărturisirea păcatelor și prin aplicarea sângelui lui Isus care ne curăță de orice păcat și nedreptate. Noi pur și simplu proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu și declarăm că ”dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Apoi, în Numele lui Isus eu am dreptul să proclam libertate de orice influență demonică sau de duhuri, punând capăt sclaviei mele față de aceste duhuri. În Numele lui Isus eu proclam că toate legăturile de robie sunt rupte și că toate blestemele generaționale sunt anulate. Când sunt eliberată în Numele lui Isus, sunt eliberată și de consecințele acelor păcate în viața mea, consecințe care adesea iau forma durerii și a bolii.

Eu am crezut Cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima mea și am făcut pas cu pas tot ce m-a îndrumat fratele Demeter, într-un proces foarte amănunțit de mărturisire. După mai mult de două ore de mărturisire a păcatelor mele și de sfâșiere a tot ce m-a ținut într-o astfel de robie de-a lungul anilor, m-am simțit copleșită de mila și răbdarea lui Dumnezeu. Harul Lui era atât de darnic si de generos și eu eram o păcătoasă zdrobită la piciorul crucii. Îl laud pe Domnul pentru iertarea Lui și pentru harul Lui pe care El este gata să-l reverse cu atâta generozitate asupra celor ce vin la El, murdari și zdrobiți, recunoscându-ne nevoia disperată de El ca să ne curețe, să ne restaureze, să ne vindece și să ne umple de viața Lui și de Duhul Lui.

Când am proclamat Cuvântul lui Dumnezeu deasupra vieții mele în Numele lui Isus, Cuvântul a devenit viață pentru mine. Litera fără Duhul Sfânt ucide, dar ”Duhul dă viață” și viața pe care o dă El este abundentă (2 Cor. 3:6; Ioan 10:10). Am proclamat că sunt totalmente iertată. Eu sunt liberă să iert și liberă să iubesc. Sunt umplută de Duhul Sfânt. Am fost eliberată de Cristos și sunt cu adevărat liberă. M-am declarat liberă de duhul de infirmitate (de boală) și de duhul de frică. Ele m-au mințit atât de mulți ani, dar ele nu mă vor mai minți! Am declarat că trupul meu este templul Duhului Sfânt și nimeni altul nu mai are dreptul să ocupe vreun teritoriu în persoana mea (1 Corinteni 6: 19-20). Sunt liberă de toate alergiile și intoleranțele la alimente. Sunt liberă de infecții și de inflamații. Am fost vindecată și sunt o făptură nouă în Cristos Isus (2 Cor. 5:17). Eu sunt înviată cu Cristos și întronată cu El în locurile cerești (Efeseni 2: 4-6); Cristos este în mine, speranța gloriei (Coloseni 1:27). Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24:15)!

În timp ce ne rugam, am luat niște ulei și m-am uns așa cum m-a instruit fratele Demeter, de vreme ce vorbeam la telefon și el nu putea să-mi facă ungerea. Am sfârșit rugăciunea cu laude și cu mulțumiri și eu m-am ridicat de unde stăteam cu fața la pământ, cu deplina certitudine că am fost totalmente vindecată și totalmente liberă.

Nu numai că Domnul Isus mi-a vindecat boala fizică. El mi-a vindecat și sufletul. El m-a eliberat de duhul de frică care m-a ținut într-o varietate de robii toată viața. El m-a eliberat de multe alte duhuri care produceau multe eșecuri în umblarea mea cu Domnul, fiindcă ele nu mă lăsau să umblu în victorie. Libertatea în Cristos este atât de dulce încât n-aș schimba-o pentru nimic în lume. De sigur, această libertate include și libertatea de a mânca pâine și orice altceva făcut din făină de grâu și libertatea de a mânca toate alimentele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru hrana noastră.

În acea după masă de 14 septembrie mi-am luat copiii de la școală și le-am spus că am o surpriză specială pentru ei dar că le voi spune-o numai la prăvălia la care le-am promis că le voi cumpăra niște prăjituri. După ce am cumpărat prăjiturile, mie mi-am cumpărat un fel de cafea care până atunci îmi fusese interzisă. M-am așezat cu copiii la masă și am frânt în două un biscuit pe care i l-am cumpărat fiicei mele de șapte ani, Olivia. M-am uitat la biscuit și știam că acum este bun și pentru mine, că nu mai este otravă pentru trupul meu. Dumnezeu l-a făcut bun pentru mine. I-am mulțumit Domnului pentru toate ce erau pe masă și am mușcat din biscuit. Imediat, băiatul meu de opt ani, Joey, a exclamat: ”Mami, biscuitul acesta este fără gluten?” ”Nu – i-am răspuns – nu-i fără gluten, dar este în regulă, căci Domnul m-a vindecat astăzi și acum pot mânca tot ce vreau!” Copiii s-au bucurat cu atâta credință minunată și au acceptat imediat minunea că mama lor este totalmente vindecată.

Mai târziu, în seara aceea, i-am spus soțului meu ce a făcut Domnul pentru mine și el m-a crezut și a primit vestea cu mare bucurie. Am râs împreună în timp ce mâncam împreună felii de pâine cu unt și cu gem. De atunci, pentru noi a mânca împreună pizza a devenit o mare celebrare. Mănânc pâine în fiecare zi din 14 septembrie încoace și n-am mai avut niciodată simptomele severe si dureroase pe care le avusesem înainte.

Oricât de minunat este faptul că sunt liberă să mănânc tot felul de produse din făină de grâu și alte alimente pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi, este și mai minunat să fiu liberă de robia spirituală. Când Domnul m-a vindecat, El mi-a dat pachetul întreg! El mi-a vindecat sufletul, mintea, emoțiile și trupul. Acea primă rugăciune cu fratele Nelu Demeter a fost primul pas glorios în minunata călătorie pe care Duhul Sfânt a început-o în mine si cu mine.

Vindecarea mea a avut un efect în lanț în viața soțului meu, a copiilor mei și a altora din familia mea. El ne-a transformat familia și mi-a revoluționat căsătoria. Este ca și când acum trăim într-un univers nou. Îmi ridic mâinile și mă închin Domnului meu, Vindecătorul și Eliberatorul meu, cu uimire și cu adorare, fiindcă El a făcut mult mai mult decât aș fi putut eu cere sau aș fi putut să-mi imaginez. Am văzut puterea și slava Lui și am fost umplută de Duhul Lui. Pot spune cu Psalmistul din toată inima: ”Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu mi-ai eliberat inima” (Psalm 119:32, traducerea dupa engleza NIV).

BODO S-A POCAIT

Posted in Realitati, Viata crestina on 17 Noiembrie 2010 by danotiloy's

Astazi am citit in presa o stire care m-a imbucurat: BODO S-A POCAIT!

Dumnezeu continua sa atinga si inimile artistilor si asta e o bucurie pentru noi. Recunosc ca mi-au placut unele melodii si versurile lor si ma intrebam daca omul asta e crestin? Iata ca de acum inainte va avea posibilitatea sa ii cante si sa il incante pe Dumnezeu si pe noi din postura de crestin. Dumnezeu sa il ajute!

Iata interviul:

Iacob Emanuel: E adevarat ca Bodo s-a pocait? Anul trecut se vorbea de Dragos si Robert ca s-au pocait. Acum Bodo?

Bodo: Este adevarat, m-am pocait si botezat aproximativ acum 7 luni, impreuna cu sotia mea Loredana si Dida Dragan, in Biserica Riul Vietii de catre Pastorul Razvan Mihailescu, un om ales. Dragos – chitara si Robert – clape impreuna cu sotiile lor, s-au intros la Domnul acum 5 ani. poate va intrebati de ce nu am facut-o si eu tot atunci, dar sunt sigur ca acesta a fost timpul meu, dupa cum stim cu totii, bunul Dumnezeu are plan cu fiecare si dupa cum spune CUVANTUL in Eclesiastul 3.11 “orice lucru Domnul il face frumos la vremea lui”.

Ia cob Emanuel: Cum l-ai descoperit pe Dumnezeu si unde l-ai intalnit pe Domnul si care a fost motivul concret, persoana sau evenimentul care te-a facut sa te pocaiesti?

Bodo: O spun cu cea mai mare dragoste pentru toti fratii mei de credinta, ca Domnul sa-i binecuvanteze, pentru ca stiu ca sunt rodul unor rugaciuni intense care poate au durat si ani. sunt foarte fericit ca am facut acest pas intr-un moment cand eram in deplina cunostinta. Nu am decis cand mi-a fost rau sau greu, ba dimpotriva.

Iacob Emanuel: Ce te-a determinat sa alegi aceasta cale? Ce ai simtit atunci?

Bodo: Recunosc ca a contribuit si sotia mea Loredana. imi repeta mereu dupa nunta si dupa ce ne-am mutat in casa noua: ce bun e Domnul! noi ce facem pentr El? cum sa-I rasplatim bunatatea? vedeam clar ca nu aveam nicio contributie pentru tot ce ni se intampla….asta a fost declicul .

Iacob Emanuel: Cum te simti spiritual vorbind ca si COPIL AL LUI DUMNEZEU? Esti fericit ca IL ai pe EL in viata ta?

Bodo: Ne simtim foarte protejati si speciali… suntem in lume, dar nu facem parte din lume…poate suna arogant dar copiii Domnului stiu despre ce vorbesc, iar cei ce nu sunt inca, sa ia decizia asta, pentru ca numai asa pot intelege sentimentul de protectie si dragoste Divina.

Iacob Emanuel: Ce te asteaptai sa gasesti in biserica?Ce asteptari ai de la “noua” relatie cu Dumnezeu?

Bodo: pentru ca am inteles ca numai EL stie ce e bine pentru noi, asteptarile mele sunt atat de mari pe cat sunt si de reale. o sa-l citez pe Bill Hybles care spune: Lasii nu rezista mult in calatoria lor spirituala. este nevoie de enorm de mult curaj pentru a te pocai si a deveni crestin.e nevoie de enorm de mult curaj pentru a urma calauzirea lui Dumnezeu in viata crestina.unele din chemarile Sale solicita tot ceea ce poti da mai bun. unele din testele Sale iti testeaza limitele. unele din aventurile Sale scot la iveala mari temeri si indoieli. am incheiat citatul. Deci ma rog la Dumnezeu sa nu devin las si sa rezist acestei ” aventuri” unice.

Iacob Emanuel: Toata trupa PROCONSUL este pocaita?

Bodo: Suntem eu si sotia mea Loredana, Dragos – chitara si Robert – clape impreuna cu sotiile lor. Ne dorim ca toti membrii formatiei sa se pocaiasca, dar am credinta ca Domnul e la treaba.

Iacob Emanuel: O sa lansati un album crestin? daca da cand?

Bodo: Nu este exclus sa scoatem un album crestin insa nu s-a demarat nimic deocamdata in sensul asta. Loredana este mult mai atenta acum la versurile melodiilor de pe albumele noastre si constata de fiecare data ca multe din cantece au mesaj crestin. Inc-odata se vede clar cine a fost muza noastra, poate ca nici eu cand compuneam versurile nu constientizam. Puteti asculta de pe albumul Sens Unic, melodia Sunt al Tau, care este exclusiv inchinata Domnului. Versurile sunt compuse de Carmen, sotia lui Dragos . Sotiile noastre au de fiecare data lacrimi in ochi cand o cantam la concerte.

Iacob Emanuel: Cum o sa va descurcati in viitor? o sa mai cantati la evenimente necrestine?

Bodo: In continuare cantam la evenimente necrestine, pentru ca si oamenii de acolo au nevoie de mesajul nostru, si oricum niciodata nu scapa la sfarsitul fiecarui concert nebinecuvantati.

Iacob Emanuel: Ce zic prietenii tai de aceasta schimbare din viata ta?

Bodo: Sunt putini prietenii mei care stiu ca m-am pocait. pentru mine este mai important sa vada schimbarea in mine ca om, decat sa le spun ca m-am pocait si comportamentul sa fie la fel. cati oameni nepocaiti au un comportament demn de urmat si invers?!

Iacob Emanuel: Ati fost la Concert lui Michael W. Smith de la Brasov?

Bodo: Mi-as fi dorit tare mult, dar am fost plecati la Cahul, Rep Moldova, unde am avut un concert. Sotia a fost impreuna cu niste surori din Biserica

Iacob Emanuel: In final am sa te rog sa transmiti un mesaj tuturor vizitatorilor http://www.crestintotal.ro

Bodo: Le doresc tuturor fratilor si surorilor in credinta comportamentul lui Isus Cristos: curaj, rabdare, dragoste blanda, dragoste sacrificatoare, dragoste radicala, dragoste apriga, disciplina si CREDINTA

ASTEPT PARERILE VOASTRE

Bodo: Suntem curiosi ce impact are… Domnul sa binecuvanteze toate parerile si sa ierte ce nu e dupa voia Lui! Amin

Interviu realizat de IACOB EMANUEL

Sursa: crestintotal.ro

POTOPUL REPETAT?

Posted in News, Personal, Viata crestina on 1 Iulie 2010 by danotiloy's

Voi incepe postarea mea cu acest verset:

„Nu vezi, deci, acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?” Iov 22:11  

Este intrebarea lui Elifaz din Teman adresata prietenului sau Iov. Intrebare care face parte din pledoaria sa, sustinuta cu scopul de a-l constientiza pe Iov ca a gresit cu ceva, l-a suparat cumva pe Dumnezeu de trece prin astfel de nenorocire fara iesire.

E o intrebare retorica, perfect valabila si in contextul in care ne aflam noi ca tara sau mai bine zis ea se potriveste foarte bine intr-un astfel de moment in care apele au facut si continua sa faca ravagii in zeci de localitati din tara noastra.

In mass media ni se prezinta zilnic imagini cutremuratoare, care te fac sa ramai fara cuvinte, cu oameni care si-au pierdut viata, altii si-au pierdut toata agoniseala de o viata …

Unii poate se intreaba pe buna dreptate: Se repeta potopul din Geneza?

„Nu vezi  …  aceste ape multe care te năpădesc?”

Le vedem cu totii de cateva zile incoace si parca nu se mai termina … Oamenii spun ca au fost batuti de Dumnezeu, ca asa ceva nu au mai trait nicidata in viata lor, altii se tem de ziua de maine spunand ca la inundatiile precedente i-a pazit Dumnezeu dar ca nu stiu daca o va face si de data asta.

Apele poarta cu ele un mesaj … unii se uita acuzator aratand cu degetul inspre autoritatile locale ineficiente si total depasite de sitiuatie, altii inspre guvern, altii sunt resemnati si sunt constienti ca nu te poti lupta cu natura.

Putini sunt aceia care se mai uita zilele acestea inspre cer, spre Dumnezeul cel Atotputernic, asa cum era cunoscut aceste de evreii din vechime.

„Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face sa bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari.”  Psalmul 29:3

De ce totusi in zile ca acestea trebuie sa ne uitam mai mult in sus decat in jos, pe pamant?

Iata raspunsul ni-l da tot Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu):

„El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul şi pustiesc pământul.” 
Iov 12:15  

Aceste cuvinte ii apartin lui Iov, despre care ni se spune ca era un om neprihanit in fata lui Dumnezeu.

„El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.”  Psalmul 33:7

De aceea rugaciunea noastra trebuie indreptata in primul rand inspre Dumnezeu, in momente ca acestea si apoi inspre ceilalti.

Iata un model de rugaciune:
„Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. Mă afund în noroi şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.”  Psalmul 69:1, 2

Este o rugaciune a unui fost imparat al lui Israel – David.

Iata concluzia sa:

„De n-ar fi fost Domnul de partea noastra … ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice.” Psalmul 124:4, 5  

Apele au venit, vor veni, si in sens fizic si in sens figurat.

„Nu vezi  …  aceste ape multe care te năpădesc?”

Le vedem, de aceea este nevoie de rugaciune mai multa catre Dumnezeul nostru! Doamne ai mila de tara noastra, de sinistrati, de familiile care au ramas efectiv pe drumuri, de copii care sufera de foame, de batranii bolnavi si de toti care sunt in lipsuri mari si trec prin momente grele!

Nu stim de ce Dumnezeu a ingaduit si acest POTOP peste o parte din Romania, o tara care si asa este ingenunchiata de saracie, de taxe majorate, de lipsa locurilor de munca …. nu avem raspunsuri, ceea ce stim e ca Dumnezeu promite celor care se incred in El ajutor si promisiunea ca nu-i va lasa nicidecum:

„De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc!”  Psalmul 32:6

CEEA CE POATE NE MAI LIPSESTE UNORA IN MOMENTE GRELE CA ACESTEA – ESTE CREDINTA IN CEEA CE SPUNE DUMNEZEU!

DOAMNE DA-NE O CREDINTA MARE IN TINE IN ASTFEL DE INCERCARI! 

PERICOLUL NECUNOASTERII BIBLIEI

Posted in Viata crestina on 3 Iunie 2010 by danotiloy's

Pericolul necunoasterii Cuvantului lui Dumnezeu este mare. Spre exemplu ne sta marturie istoria poporului Israel in general, indeosebi cea din perioada judecatorilor. Necunoasterea de Domnul le-a pricinuit derapaje grave de la inchinarea adevarata.

Judecatori 2:10  Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.
11  Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor.
12  Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul.
13  Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.

Sa ramanem deci conectati la BIBLIE!

MEDIATIZAREA HOMOSEXUALILOR

Posted in Viata crestina on 18 Mai 2010 by danotiloy's

In societatea noastra moderna, sau post-moderna cum ar afirma cei mai multi, se mediatizeaza excesiv de mult, pana la enervare uneori, grupurile sau minoritatile de homosexuali din lume.

Pluralismul, postmodernismul, lipsa unei culturi crestine, globalizarea, ecumenismul sunt cativa din factorii care au contribuit la o mediatizare excesiva a fenomenului.

Fenomenul a existat din cele mai vechi timpuri, spre exemplu putem privi inspre cultura si comportamentul oamenilor din cetatile Sodoma si Gomora (unii de acolo aveau o astfel de identitate sexuala), dar fenomenul nu a fost nicicand in istorie atat de mediatizat, propagat, aparat, precum este acum, in secolul XXI.

Fenomenul a existat in toate timpurile, dar era bine ascuns, bine musamalizat, stiindu-se ca daca se va descoperi si se va vorbi despre el in societate va aduce repulsie, indignare, condamnare etc.

Pe cand astazi, fenomenul acesta se vrea a fi acceptat ca fiind normal, obisnuit, firesc.  Nu ai voie sa marginalizezi si sa discriminezi pe cineva cu o astfel de identitate sexuala, nici nu ai voie sa predici impotriva unui astfel de comportament deviant si pacatos ca esti bagat la inchisoare (unii preoti-pastori au avut si au de suferit pentru ca au condamnat pacatul). Au drepturi ca noi toti, se lupta pentru drepturile lor, se casatoresc legal in unele state din lume, infiaza copii, sunt chiar preoti, pastori, episcopi de biserici (nu stiu ce biserici pot fi cele care se abat de la Biblie).

IATA CE NE SPUNE BIBLIA DESPRE ACEST FENOMEN, PRIN APOSTOLUL PAVEL:

Romani 1:26  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
27  tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Dumnezeu condamna prin apostolul Pavel:

– Schimbarea identitatii sexuale originale (stabilita la creatie);

– Satisfacerea poftelor personale incalcand normele firii;

– Ingnoranta sprituala (lipsa nevoii de Dumnezeu) a acestor oameni.

Si iata ce mai zice Dumnezeu prin gura apostolului – tocmai ceea ce vedem astazi ca se intampla sub ochii nostri:

Romani 1:32  Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Potrivit unui sondaj Gallup Organization Romania, realizat în iunie-iulie 2008 la cererea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, homosexualitatea este privită ca fiind un lucru rău de 68% dintre români. Din totalul intoleranţilor cu minorităţile sexuale, 36% cred că relaţiile homosexuale ar trebui sancţionate, în special prin interzicerea unor drepturi. Acelaşi sondaj arată că 56 % dintre români sunt de părere că homosexualilor ar trebui să li se interzică organizarea de evenimente publice, iar 36% nu doresc ca aceştia să mai apară în emisiuni de televiziune.

Controversatul marş al diversităţii, dedicat apărării drepturilor minorităţilor sexuale din România, se va desfăşura în acest an pe 22 mai, incepand cu ora 17, în ultima zi a Gay Fest 2010, eveniment organizat pentru al şaptelea an consecutiv de Asociaţia Accept. Marşul organizat de Accept va fi precedat de Marşul pentru normalitate, organizat de Alianţa Familiilor din România (AFR).

De ce nu vedem in zilele noastre si o propaganda tot mai vizibila, o mediatizare excesiva in vederea apararii principiilor crestine si condamnarii pacatului?

E datoria noastra, in generatia noastra! Dumnezeu sa ne ajute!

 

LA REVEDERE FR. STEFANUTI

Posted in News, Viata crestina on 3 Mai 2010 by danotiloy's

                                                                                 

O veste socanta, neasteptata, si chiar greu de crezut si acceptat. 

S-a despartit de noi pentru o vreme.

O despartire brusca.

Dumnezeu L-a chemat la El, in graba, am putea spune noi.

Nu l-am cunoscut personal, dar am citit si am auzit multe lucruri frumoase despre acest slujitor al lui Dumnezeu.

Chiar recent am fost in localitatea sa natala, satul Golet, jud. Caras-Severin, si am vizitat si Biserica Baptista locala. Fratii de acolo mi-au povestit multe lucruri interesante din biografia acestui om al lui Dumnezeu.

Stiam ca in ultima vreme boala il lovise atat de crunt, si ca suferea enorm, dar parca din tot sufletul doream sa am ocazia intr-o zi sa il cunosc personal pe fratele Iosif. Iata ca pe pamant acest vis al meu s-a spulberat, dar ma incurajez cu gandul ca il voi cunoaste in cer intr-o zi. Si acolo ne vom bucura impreuna cu Domnul.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”
Psalmul 116:15  

Urmarind link-urile de mai jos puteti citi cate ceva despre cine a fost si ce a facut fr. Pastor Iosif Stefanuti:

http://barzilaiendan.wordpress.com/2010/05/02/iosif-stefanuti/

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/05/03/iosif-%C8%99tefanu%C8%9Bi/

http://www.mersulvremurilor.ro/interviu/iosif-stefanuti-daca-nu-am-facut-ceea-ce-unii-din-fratii-mei-au-facut-nu-sunt-mai-neprihanit-ca-ei-e-numai-mila-lui-dumnezeu-ca-n-am-facut-aceste-lucruri/

LA REVEDERE FR. STEFANUTI!