Archive for the Lectura Category

CEREREA LUI MOS CRACIUN

Posted in Lectura on 12 Decembrie 2010 by danotiloy's

Către Direcţia Generală a Miliţiei
Secţia Paşapoarte

Subsemnatul MOŞ CRĂCIUN, călător neobosit şi iubitor al copiiilor, ce vine în fiecare an la casele lor cu prilejul naşterii Domnului Christos, vă rog prin prezenta să-mi eliberaţi un paşaport pentru emigrare definitivă din ţară.
După cum ştiţi, eu n-am familie. Nu pot deci, cere acest paşaport pentru “reîntregirea familiei”. Familia mea se compune din copiii acestei ţări care mă iubesc şi mă aşteaptă cu nerăbdare în fiecare an. Din sacul meu doldora de jucării şi dulciuri, ei aşteaptă la fiecare Crăciun cadourile visate. Tot anul sunt mai cuminţi şi mai buni, sperând şi visând la darurile mele. Dar acum, nu mai pot, doresc să părăsesc definitiv această ţară. Voi înşira mai jos o serie de motive care m-au dus la această decizie dureroasă.

1. De mai bine de patruzeci de ani, împotriva mea se duce o campanie susţinută de denigrare, care a mers până acolo că s-a angajat un alt moş, pe nume Moş Gerilă, care să mă înlocuiască în slujba mea pe care o fac de sute de ani. Sunt mereu acuzat de misticism şi se spune că aş fi religios. Nu înţeleg ce este rău în asta. De când mă ştiu eu pe lume, de când a început acest obicei frumos în neamul românesc, oamenii şi-au exprimat bucuria naşterii Domnului Isus Christos în ieslea Betleemului. El a fost primul cadou făcut lumii de către Creatorul, Dumnezeu Tatăl.
Moş Gerilă al vostru, vine mai târziu şi copiii aşteaptă din 24 decembrie apariţia mea cu darurile. La Anul Nou, când vine moşul vostru , atmosfera aceea de sărbătoare a trecut. Nu mai pot accepta această situaţie de confuzie. Copiii nu mai înţeleg de ce există doi moşi. De ce unul vine mai târziu? De ce este îmbrăcat în roşu ca steagurile voastre?

2. De când l-aţi adus pe intrusul de Moş Gerilă, magazinele au început să se golească de jucării, de bomboane, de hăinuţe, de toate cele de care eu îmi umplu sacul cu daruri. Nu mai pot da faţă cu copiii care-mi caută prin desagă degeaba. Poate moşul vostru ştie cum să-i amăgească, dar eu nu pot, pentru că aşa cum ştiţi, eu nu mint. Poate că le face promisiuni, aşa cum le faceţi voi părinţilor lor. Poate le spune să fie altruişti, să fie “generaţie de sacrificiu”, să se gândească la viitor, la fericirea copiiiilor de atunci care, în comunism vor avea cadouri cât le-o plăcea, etc… Eu nu pot să le spun aşa ceva, pentru că ei numai odată în viaţă sunt copii, numai odată li se dă raiul acesta pământesc să se bucure de Crăciun, de iarnă, de pomul încărcat de dulciuri. Pur şi simplu nu mă mai pot duce la ei cu sacul gol.

3. Apoi sunt deosebit de îndurerat că anul acesta aţi trimis buldozerele să dărâme casele copiiilor de la sate. I-aţi mutat în cuburile acelea de beton armat, aşezate unul peste altul, construcţii bizare cărora voi le ziceţi ”blocuri”. Unde să-mi leg eu calul? Cum să mai ştiu eu adresele copiiilor mei? Apoi, alungaţi din căsuţele lor de la ţară, pentru care părinţii lor n-au primit nimic decât ameninţările voastre, copiii mei sunt atât de trişti încât nu pot să se mai bucure, Nu pot să mai privesc ochii lor înlăcrimaţi. Cum ce să le mângâi tristeţea? Unde vor coace mamele lor colacii de Crăciun? Le-aţi dărâmat cuptoarele din tindă.
Bătând la uşile lor de la etaje, scări, intrări, paliere, etc, mulţi nu mai deschid uşa de teamă că veniţi voi cu recensământul, cu impozitele, cu legea optsprezece, cu trasul cu urechea, cu te miri ce. Se tem de orice şi de oricine.

4. De teamă să nu fie auziţi de dincolo de pereţii de beton, părinţii nu-i mai învaţă pe copii colinzile de Crăciun. Pot fi acuzaţi că sunt mistici, cu sunt retrograzi ca mine. Copiii pot avea necaz la şcoală cu organizaţia de şoimi ai patriei, de pionieri, de utecişti, de comunişti etc… Atmosfera aceasta de suspiciune este de nesuportat şi ea a contribuit mult la decizia mea de a părăsi definitiv această ţară.

Vă rog să-mi eliberaţi un paşaport de a emigra într-o lume unde copiii mai pot visa.

Cu inimă îndurerată:

Moş Crăciun
Decembrie 1988.

Anunțuri

MANUSCRISELE DE LA QUMRAN ONLINE

Posted in Israel, Lectura on 1 Noiembrie 2010 by danotiloy's

Manuscrisele de la Marea Moartă, cele mai vechi texte redactate în limba ebraică din câte se cunosc, vor putea fi studiate într-o arhivă online, graţie unei iniţiative anunţate de Autoritatea pentru Antichităţi din Israel şi de Google. Proiectul le va oferi internauţilor posibilitatea de a vizualiza manuscrisele graţie ultimei tehnologii de filmare a documentelor, la o definiţie înaltă.
Descoperite întâmplător în 1947 în nişte peşteri din Qumran, un important sit arheologic de lângă Marea Moartă, textele scrise pe un pergament vechi de 2.000 de ani conţin fragmente din toate cărţile Vechiului Testament, cu excepţia Cărţii Esterei, precum şi mai multe apocrife şi scrieri ale sectelor. Textele, care au fost găsite fiind împrăştiate în peste 30.000 de bucăţi şi reunite în 900 de manuscrise, sunt foarte bine păzite în Ierusalim, într-o clădire a Muzeului Israelului
Utilizatorii internetului vor putea participa la ceea ce Autoritatea pentru Antichităţi a descris drept „cel mai tare joc de puzzle”, prin intermediul căruia au ocazia să refacă manuscrisele prin alăturarea pieselor individuale, inclusiv să descopere noi forme de citire a textelor scrise în ebraica veche, roase şi decolorate de trecerea anilor.

Sursa: Anima News

CITATE

Posted in Lectura on 29 Aprilie 2010 by danotiloy's

„Nu trebuie sa stai afara, in intuneric. Dar daca, totusi, vrei sa privesti stelele, vei descoperi ca intunericul este necesar. Stelele nici nu au nevoie de el, nici nu il cer.” Annie Dillard

„Cum ar putea Dumnezeu sa Se reveleze intr-un mod in care sa nu lase nici o urma de indoiala, si sa nu ma distruga? Caci daca nu ramane loc pentru indoiala, nu ramane loc nici pentru mine.” Frederick Buechner

„Probabil ca noi nu suntem in stare sa ne constientizam problema, ca s-o numim asa, care isi are cauza in permisiunea acordata unor fiinte cu vointa finita de a coexista cu Omnipotenta. In fiecare moment, lucrul acesta pare sa implice un fel de „abdicare divina”.” C. S. Lewis

„Dumnezeu plange impreuna cu noi, pentru ca, intr-o zi, noi sa radem impreuna cu El.” Jurgen Moltmann